EXPIR'A, exp'ir, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respiraţiei). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenţie etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. - Din fr. expirer, lat. expirare.
Sursă : DEX'98 (52513)  - claudia

EXPIR'A vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârsi, stinge, sucomba.
Sursă : Sinonime (183412)  - siveco

EXPIR'A vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfârsi, a se termina. (A ~ termenul de garanţie.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)
Sursă : Sinonime (183411)  - siveco

expir'a vb., ind. prez. 1 sg. exp'ir, 3 sg. si pl. exp'iră
Sursă : DOR (244795)  - siveco

A EXPIR'A² pers. 3 exp'iră intranz. 1) (despre contacte, convenţii etc.) A înceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfârsit; a se consuma în întregime; a se împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a deceda; a răposa. /<fr. expirer, lat. expirare
Sursă : NODEX (334027)  - siveco

A EXPIR'A¹ exp'ir tranz. (aer inspirat) A elimina din plămâni în procesul respiraţiei. /<fr. expirer, lat. expirare
Sursă : NODEX (334026)  - siveco